(Ps 19:13) Păzește-l, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

 

Mândria are la bază înălțarea personală și punerea voii proprii în locul voii lui Dumnezeu. La baza păcatului stă mândria; această dorință de înălțare personală și de satisfacerea propriilor interese.

Pornind de la definiția mândriei, înțelegem cât de subtil este acest păcat. Există o linie foarte subțire pe care o putem depăși foarte ușor și astfel să cădem în acest păcat.

·       De unde a venit mândria

În cartea Isaia 14:12–15 (împăratul Babilonului) și Ezechiel 28:12–17 (împăratul Tirului) se vorbește despre doi domnitori. Însă, urmărind conținutul versetelor, se poate observa că acestor împărați li se atribuie caracteristici neomenești. Acest fapt ne ajută să înțelegem că în text nu se are în vedere doar  prezentarea consecințelor pe care acești împărați le vor suporta, ci și căderea diavolului din statutul pe care îl avea.

Ezechiel cap 28

Vers 13 – Stătea în Eden

Vers 14- Era un heruvim ocrotitor

Vers 15 – a fost fără păcat

Vers 17 –  i s-a îngâmfat inima

Isaia cap 14

Vers 12 – a căzut din cer

Vers 13- dorința de a fi peste Dumnezeu

În toate aceste versete putem înțelege că mândria a pornit din Satan. El a fost cel care s-a îngâmfat și a dorit să fie înălțat peste Dumnezeu.

·       Pervertirea omului

Din întâmplarea menționată în Geneza 3.5, vedem cum Satan spune: ”veți fi ca Dumnezeu”.

De aici înțelegem că, îngâmfarea, mândria de a fi ca Dumnezeu, înălțarea personală, satisfacerea propriei dorințe, s-a născut în inima omului.

Primilor oameni creați de Dumnezeu, Adam și Eva, le-a fost semănat în inimă mândria, iar de la această sămânță s-a dat naștere diverselor păcate.

 

·       Cât de subtil este acest păcat

Foarte ușor putem cădea în acest păcat al mândriei; uneori este de-a dreptul insesizabil. Sunt situații când poate fi cunoscut doar de Dumnezeu.

Omul poate spune despre sine, sunt mândru că sunt smerit. Și inclusiv oamenii din jurul său să afirme lipsa de mândrie a acelui om, dar totuși, Dumnezeu să mărturisească că este mândru acel om.

Se poate foarte ușor descoperi omul mândru, atunci când nu ascultă, ci doar dorește să se afirme, să arate doar ce știe el.

De asemenea,

-           atunci când disprețuiește pe cei din jurul său;

-           se înalță într-un mod direct pe sine;

-           se laudă constant cu realizările sale, cu ceea ce el a făcut și face;

-           umblă doar după împlinirea dorințelor firii pământești;

-           să se îmbogățească;

-           se fălește cu frumusețea sa; cu banii săi; cu casa lui; cu statutul său;

-           umblă independent față de Dumnezeu.

 Problema care se ridică este atunci când suntem mândri, dar fără să ne dăm seamă că suntem mândri.

 

Este bine și corect:

-           Să te rogi – dar dacă în inima omului este gândul să se roage ca cei din jurul său să spună: sunt impresionat de felul cum se roagă acest/ă frate/soră? (Matei 6.5-6)

 

-           Să ții post -  dar dacă în inima omului este gândul de a fi apreciat de oameni și să mărturisească despre el cât de spiritual este? (Matei 6.16-18)

 

-           Să vestești Evanghelia – dar dacă dorința omului este doar de a se afirma și a primi validare și pentru a-și apăra poziția? (1 Cor. 9.16; Filipeni 1.5)

 

-           Să îl ajuți pe cel în nevoie - dar dacă în inima omului clocotește dorința de a fi văzut de oameni cât de bun este el și câte fapte bune face el? (Matei 6.2)

 

-           Să te ferești de păcat – dar dacă scopul și gândul omului este de a demonstra că este grozav și să se laude cu propria neprihănire? (Luca 18.11-12)

 

-           Să ții adevărul – dar dacă  gândul omului este afirmare personală și apărarea propriei poziții, propriei persoane? (F. A 5.33; 7.57-59)

 

-           Să fii mântuit – dar dacă în inima omului există gândul că  prin el însuși s-a mântuit sau prin el însuși își menține mântuirea? (Efes. 2.8-9)

Dacă dorința este să fii înălțat, evidențiat, apreciat și apărarea propriei poziții, prin lucruri bune ajungi să fii mândru!

Astfel dar, foarte ușor putem depăși această linie subțire, de la  intenția corectă, bună și dreaptă, la mândrie la păcat.

În fața oamenilor putem pleda a fi oameni smeriți.

Dar Dumnezeu ne cunoaște inimile, ne știe intenția din străfundul inimii, iar El ne va judeca după această intenție, fie bună, fie rea.

 

 

·       Consecințele mândriei

 

-           Saul

1 Samuel cap 9:

Vers 21 -  pentru ce îmi vorbești astfel? (Saul nu era un om mândru)

1 Samuel cap 10:

Vers 22 – era ascuns între vase ( Saul se desconsidera)

1 Samuel cap 14:

Vers 24: Blestemat să fie omul care va mânca pâine ( aroganța l-a dus la păcat.

 

Vers 44: Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea ( dorința lui de a arata cine este l-a condus și mai mult în păcat).

 

1 Samuel cap 15:

Vers 9: Saul și poporul au cruțat  ce Dumnezeu a zis să nimicească ( împlinirea propriei dorințe)

Vers 17: când erai mic în ochii tăi (Saul și-a schimbat dorința inimii)

Vers 30: cinstește-mă în față bătrânilor ( Saul dorește să fie înălțat)

 

Din această relatare trebuie să înțelegem cum Saul, din cel care nu se vedea vreun deosebit și nu avea vreun statut, a ajuns să îi pese de ceea ce spun oamenii despre el și despre cum îl văd. Poziția nouă în care a ajuns i-a creat în inimă dorința de a se afirma și a se înălța. Căutând interesele personale, nu interesele lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri i-au pricinuit lui Saul căderea.

Biblia afirmă că  după mândrie precedă căderea. De asemenea Dumnezeu coboară pe cei mândri și stă împotriva lor.

Dar totodată, pentru cel mântuit, faptele bune care au de fapt la bază mândria, interesul personal, își vor pierde răsplata ( Matei 6.1)

 

Întrebări crucială:

Ce urmăresc?

Care este intenția mea atunci când gândesc ceva, vorbesc ceva și fac ceva?

De aici ne putem da seama, dacă este din mândrie/slavă deșartă sau este pentru slava lui Dumnezeu.